Pasul 1 — stabiliți temeiul juridic corect
Înainte de orice altceva, răspundeți la o singură întrebare: omul va lucra într-un singur stat străin sau în mai multe?
- Într-unul singur, temporar → detașare, art. 12. Continuați cu lista de mai jos.
- În două sau mai multe, în mod obișnuit → pluriactivitate, art. 13. Alt formular, altă procedură, alt calendar.
- Transport rutier internațional → aproape întotdeauna pluriactivitate.
Un dosar depus pe temeiul greșit se întoarce, indiferent cât de bine e completat.
Pasul 2 — condițiile privind firma
- Firma este înregistrată la ONRC și are CUI activ.
- Firma desfășoară activitate reală în România, nu doar administrare internă: contracte cu clienți români, personal administrativ în țară, sediu și conducere aici.
- Cifra de afaceri realizată în România reprezintă cel puțin 25% din cifra de afaceri totală realizată în România și în statul de ocupare, pe ultimele 12 luni. Sub 25% nu înseamnă refuz automat, dar înseamnă examinare mai atentă.
- Ponderea salariaților rămași să lucreze în România depășește pragul aplicabil — 25% sau 50%, în funcție de vechimea firmei și de numărul total de salariați. Grila exactă nu este publicată de CNPP.
- Firma este solvabilă fiscal — fără datorii la buget, certificat de atestare fiscală curat.
Pasul 3 — condițiile privind lucrătorul
- Salariatul a fost asigurat în sistemul românesc cel puțin o lună înainte de detașare. Contează asigurarea la orice angajator din România. După revizuirea agreată în 2026, perioada devine 3 luni.
- Salariatul nu înlocuiește un alt lucrător detașat anterior pentru aceeași lucrare.
- Au trecut cel puțin 2 luni de la o eventuală detașare anterioară a aceluiași om, la aceleași firme, în același stat.
- Durata previzibilă a lucrării nu depășește 24 de luni. Dacă da, aveți nevoie de acord derogatoriu pe art. 16, care este o procedură separată.
Pasul 4 — relația directă angajator-salariat
Bifați doar dacă toate afirmațiile de mai jos sunt adevărate pe durata detașării:
- Contractul individual de muncă rămâne valabil cu firma din România.
- Firma din România plătește salariul.
- Puterea de concediere rămâne exclusiv la firma din România.
- Puterea disciplinară rămâne la firma din România.
- Firma din România stabilește natura muncii.
Dacă, în fapt, clientul din străinătate conduce, disciplinează și plătește oamenii, nu este detașare, indiferent ce scrie în contract.
Pasul 5 — obligațiile din statul-gazdă
A1 nu vă acoperă decât securitatea socială. Verificați și:
- Notificarea prealabilă în sistemul statului de destinație — Meldeportal Mindestlohn în Germania, ZKO-3 în Austria, SIPSI în Franța, Limosa în Belgia, meldloket WagwEU în Olanda, comunicarea preventivă în Italia, EasyGov în Elveția.
- Reprezentant sau persoană de contact în țara-gazdă, unde este obligatoriu: Franța, Belgia, Olanda, Italia, Spania.
- Salariul minim aplicabil — legal sau sectorial.
- Documentele traduse în limba cerută, disponibile la punctul de lucru.
- Obligații de sector: SOKA-BAU în Germania, carte BTP în Franța, Checkinatwork în Belgia, HMS-kort în Norvegia.
- Detașarea înregistrată în REVISAL și conformă cu Legea 16/2017.
Ce faceți cu rezultatul
Toate bifate. Dosarul dumneavoastră este, pe hârtie, unul simplu. Depuneți din timp și reconciliați cifrele cu ANAF înainte.
Una-două nebifate la firmă (punctele 3-4). Se poate lucra, dar dosarul intră la examinare mai atentă. Pregătiți probe: contracte în România, structura de personal, bilanț.
Nebifat la relația directă (punctele 10-14). Aici este riscul mare. Un A1 obținut într-o situație în care relația directă nu se menține poate fi retras ulterior, exact la un control.
Dacă vreți o a doua opinie pe situația concretă, trimiteți-ne datele: vechimea firmei, numărul de angajați, țara, domeniul și durata. Prima verificare este gratuită.