Temeiul juridic: Regulamentul (UE) 1231/2010
Regulamentele 883/2004 și 987/2009 se aplică și resortisanților din state terțe, cu două condiții cumulative (Regulamentul 1231/2010):
- persoana are reședință legală pe teritoriul unui stat membru;
- situația nu este limitată în toate privințele la un singur stat membru — există un element transfrontalier real.
Prima condiție înseamnă, practic: permis de ședere valabil în România. Un contract de muncă nu este suficient.
Danemarca este exclusă
Danemarca nu este obligată de Regulamentul 1231/2010. Un A1 emis de România pentru un resortisant al unui stat terț nu produce efect în Danemarca. Dacă aveți lucrări acolo, tratați situația separat.
Pentru statele SEE — Norvegia, Islanda, Liechtenstein — și pentru Elveția, situația este mai puțin clară: regulamentul nu a fost preluat în acordurile respective, dar nu am găsit o pagină oficială a Comisiei care să o confirme explicit. Verificați punctual înainte de a trimite oameni acolo.
Ce formular se folosește
Nu există formular CNPP separat pentru resortisanții din state terțe. Se folosește aceeași cerere — pentru societăți comerciale sau pentru pluriactivitate — plus, după caz, „Declarația suplimentară pentru situații specifice".
Se aplică, în plus, toate condițiile generale de la art. 12 sau art. 13.
Germania: A1 nu este de ajuns
Aici sunt trei niveluri distincte, și doar unul se rezolvă cu A1.
1. Aprobarea Agenției Federale de Muncă — nu este necesară. § 21 BeschV scutește de aprobare eliberarea unui titlu de ședere pentru persoanele angajate în mod regulamentar de o firmă cu sediul într-un stat UE/SEE și detașate temporar în Germania pentru prestarea unui serviciu.
2. Dreptul de ședere — viza Vander Elst. Baza legală germană: § 19c alin. (1) AufenthG coroborat cu § 21 BeschV. Denumirea vine din cauza CJUE C-43/93 Raymond Vander Elst (1994), privind libertatea de prestare a serviciilor.
Cine nu are nevoie de ea: persoanele care au statut de rezident pe termen lung într-un stat membru, sau dacă prestarea nu depășește trei luni într-o perioadă de 12 luni. În rest, viza este obligatorie și se solicită la Ambasada Germaniei.
Documente tipice (lista variază pe misiuni diplomatice): formular de cerere semnat, cu instruirea conform § 54 AufenthG; fotografie biometrică; pașaport valabil cu minimum două pagini libere; permisul de ședere din România, original și copie față-verso; dovada domiciliului, nu mai veche de 2 luni; contractul individual de muncă; confirmare de la angajator privind angajarea regulamentară, perioada, locul și descrierea serviciului; asigurare medicală valabilă pentru Germania; taxă 75 EUR. Termen de procesare: aproximativ două săptămâni.
Observație utilă: A1 nu apare pe lista oficială de documente pentru viza Vander Elst. Sunt proceduri distincte. În practică însă consulatele îl cer frecvent ca dovadă a „angajării regulamentare" — pregătiți-l oricum.
3. Securitatea socială — A1, prin Regulamentul 1231/2010, ca mai sus.
Schengen nu rezolvă problema muncii
România este în spațiul Schengen cu drepturi depline — frontiere aeriene și maritime din 31 martie 2024, terestre din 1 ianuarie 2025. Permisul de ședere românesc permite deci circulația fără control la frontieră.
Circulația liberă nu echivalează însă cu dreptul de a presta muncă în Germania. Confuzia asta produce cele mai multe probleme.
Ce nu am putut confirma
CNPP nu publică o pagină dedicată cu cerințele documentare specifice pentru resortisanții din state terțe — de exemplu dacă se cere obligatoriu copia permisului de ședere. Recomandăm o întrebare scrisă la relatii.internationale@cnpp.ro înainte de a construi un plan de mobilizare pe această categorie de personal.
Ordinea corectă a pașilor
- Permis de ședere valabil în România, cu drept de muncă.
- Angajare regulamentară și minimum o lună de asigurare în România (3 luni, după revizuirea din 2026).
- Cerere A1 la CNPP prin RODPA1.
- Viză Vander Elst, dacă destinația e Germania și nu se aplică vreo scutire.
- Notificarea prealabilă în statul-gazdă — Meldeportal, ZKO-3, SIPSI etc.